Cea mai frumoasa iubire !

Dorul de cei pe care i-ai iubit cu tot sufletul si i-ai pierdut nu trece niciodata.
Anul asta in luna august se implinesc 7 ani de cand mi-am pierdut sufletul pereche, Bunica mea.

Nu, nu m-am obisnuit inca cu ideea ca nu o mai am, aproape in fiecare zi imi vine sa o sun si realizez ca n-am cum.
O visez mereu si discut cu ea, uneori ma critica alteori ma invata ce sa fac, mereu ma ia in brate. In somn nimic nu s-a schimbat, prezenta ei e atat de puternica, o am langa mine si totul e ca inainte. Uneori daca ma trezesc brusc si mi se intrerupe visul, ma supar pentru ca imi doresc sa vad finalul de fiecare data.

Inca o simt langa mine si cand nu dorm, am mirosul ei minunat inca in nari.
Cand mi-e rau imi aduc aminte cum ma facea sa fiu mai bine, cu o mangaiere sau un ceai de sunatoare. Cand sunt fericita ma gandesc cat s-ar fi bucurat daca era langa mine.

Socul cel mai mare din viata mea de pana acum a fost plecarea ei de langa noi. O vreme nu am stiut cum ma voi descurca fara ea. Treptat am invatat sa merg inainte, sa traiesc fara prezenta ei fizica langa mine.

Cand am pierdut-o pe ea am primit totusi ceva in schimb. O alta iubire, un alt sprijin. De multe ori ma gandesc ca poate asa trebuie sa fie in viata, abia dupa ce pierzi ce ai mai pretios mai ai dreptul din nou la o alta doza de magie, o noua minune care te ajuta sa traiesti in continuare.

Din iubirea pe care am primit-o in schimbul pierderii ei s-a nascut un pui de om alb ca laptele, cu ochi albastri (ca ea), o fetita blonda, vesela si desteapta care nu inceteaza sa ma faca fericita in fiecare zi.

Imi pare rau ca nu a vazut-o. Poate chiar ea mi-a trimis-o ca sa imi aline cumva dorul.

Bunica mea buna, traiesc cu dorul de tine zi de zi. Refuz sa cred ca nu ma veghezi de acolo, de undeva. Esti parte din sufletul meu si n-am incetat nici o secunda sa TE IUBESC !

 

FullSizeRender

FullSizeRender1

FullSizeRender3

 

I’m a Beliver

Cred ca intalnirile cu oamenii importanti din viata noastra nu sunt deloc intamplatoare. Si pe cei buni dar mai ales pe cei rai ii primim ca pe niste lectii de viata fara de care n-am progresa in nici un fel.
Cred ca tot ce ni se intampla rau in viata ne face mai apoi sa apreciem ce avem bun.

Cred ca putem sa iubim o secunda, o luna sau o viata pe cineva.
Cred ca viata e prea scurta ca sa o traim plictisitor.

Cred ca oamenii vanitosi, autosuficienti si snobi sunt de fapt oameni foarte nefericiti.
Cred ca fericirea vine din lucruri marunte nu din numarul de zerouri pe care le avem in cont. Fericirea poate sa fie o seara linistita, o baie in mare, o carte buna, un weekend in familie, o sarutare, o amintire frumoasa care iti incalzeste sufletul si dupa 20 de ani.
Cred ca daca nu iti doresti lucruri imposibile in viata reusesti sa traiesti frumos.
Cred ca fiecare varsta aduce cate o revelatie sau cate o mica minune in viata noastra.

Cred ca fiecare are dreptul sa traiasca asa cum isi doreste daca asta nu ii raneste pe altii.
Cred ca invatam pana in ziua in care murim si cea mai frumoasa lectie de viata ne-o dau copiii nostri.

Cred ca cei mai oribili oameni sunt cei prefacuti.
Cred ca instinctul e cel mai bun aliat pe care il ai toata viata.
Cred in a doua sansa. Niciodata in a 3 a.
Cred in liberul arbitru in viata.
Cred ca razbunarile sunt armele oamenilor prosti.

Nu cred ca dupa ce iti iei “o palma” nu trebuie sa intorci si celalat obraz. Mai bine intorci spatele si pleci. Definitiv !

Nu cred intr-o societate in care toata lumea trebuie sa fie egala. Suntem unici si fiecare isi joaca sansa cum poate mai bine. Nu cred ca femeile au nevoie sa fie egale cu barbatii. Si feminismul vine tot dintr-o frustrare (sau mai multe).
Cred ca nu avem dreptul sa ii judecam pe altii desi toti facem asta mult prea des.
Cred ca nu trebuie sa ne pese de gura lumii.

Cred ca daca macar o data in viata ai fi vrut sa opresti timpul in loc inseamna ca ai gustat fericirea pura.
Cred ca in viata iubirile neconditionate sunt cele mai rare si mai pretioase.
Cred ca e bine sa ierti dar e si mai bine sa nu uiti.

Cred ca sinceritatea e un act de curaj de foarte multe ori.
Oamenii lasi vin pe locul 2 dupa cei falsi in clasamentul meu negativ.

Mai cred multe dar nu vreau sa le impartasesc cu nimeni.

Randurile de mai sus nu sunt pilde si nu se cer a fi exemplu de viata pentru nimeni.
Pana la momentul prezent asta m-a invatat viata si cu nerabdare astept toate provocarile ei 😉

IMG_1235

 

6976611-beach-sunset-girl-silhouette

Primavara mea

 

Primavara si cu mine avem o relatie foarte speciala. E o dragoste cu nabadai. Eu tanjesc dupa ea toata iarna si ea vine cand vrea, uneori cand trebuie, alte ori ma tachineaza si intarzie.
Prima data cand mi-am dat seama cat de mult o iubesc a fost prin liceu. Imi aduc aminte ca era un adevarat ritual, aruncam cu mult dispret hainele groase in cel mai ascuns dulap din casa si imi construiam in fiecare zi tinute de primavara de parca era non stop sarbatoare. Parul aranjat in fiecare zi, machiaj nou, intelegeti treaba ! 😀
Primavara ma face sa stralucesc. Aerul e incredibil, curat, diafan, soarele te alinta, pomii sunt plini de muguri si de flori, pasarile canta de bucurie si ele.
De cele mai multe ori m-am indragostit primavara si cumva au fost si cele mai intense povesti de dragoste (si de sotu’ tot primavara m-am lipit ca marca de scrisoare).

Si acum ma pregatesc la fel cand vine. Merita din plin sa ma gaseasca eleganta !
Aici in Suedia astia rastoarna orasul primavara, planteaza flori, tund copacii de uscaturi, vopsesc ce s-a deteriorat iarna, toata lumea se pregateste. In tara asta am nimerit bine !
Imi place anotimpul asta atat de mult pentru ca totul revine la viata. Eu iarna hibernez, nu imi place frigul deloc (da, stiu care e replica: “te-ai mutat in Suedia” 🙂 🙂 !!!) si cand vine primavara scot nasul afara si reincep sa exist.

Oricum se vede la tot pasul ca lumea e bucuroasa, toti ne bucuram de venirea ei si cred ca de aia e asa de frumoasa si increzuta !

Bine ai venit draga mea, long time no see !

P.S. Track-ul de mai jos nu are legatura cu subiectul insa e pe repeat de cateva zile 😉

 

Free-Spring-Wallpaper[1]

primavara[1]

Printul si cativa broscoi

Vorbeam acum ceva vreme cu o prietena de-a mea despre povestea in care o fata pupa un broscoi si acesta se transforma in print si uite asa traiesc ei fericiti si bogati pana la adanci batraneti.
Dupa ce ne-am amuzat copios, am plecat spre casa si m-am gandit ce mesaj gresit transmite povestea asta fetelor.
In primul rand in viata reala nu exista printi ! Doi la mana, lumea e plina de broscoi care indiferent cat de pupati sunt tot broscoi raman. Deci, pe bune, un barbat prost crescut, badaran si nesimtit (scuzati limbajul) tot asa ramane si daca te porti bine cu el.
Printi ?!? Puahhhh, ce poveste ! Destept, frumos, bogat, si devreme acasa…yeah right ! Nici la 16 ani nu credeam ca exista, ce sa mai zic acum.
Cred ca ideea e asa. In viata gasesti un broscoi, doi, trei sau poate nici unul. Poate ai noroc din prima si dai peste un om cu care sa te intelegi, te respecta si aveti lucruri in comun, te indragostesti de el chiar daca nu e cel mai frumos, cel mai bogat, etc., e bun pentru tine si daca ramaneti impreuna poti sa crezi in sinea ta ca el e printul tau 🙂
Broscoii sunt acolo, misuna si oracaie pe toate vocile 🙂 Au si ei meritul lor, daca n-ar exista poate n-am putea face diferenta intre bine si rau, nu ? Si pana la urma si broscoii isi gasesc printesele, pardon, broscutele lor 😉

Cand o sa mai creasca Lara sper sa ii explic cum trebuie ca viata nu e un basm si ca e bine sa nu alerge dupa ceva ce nu exista. Sa o fac sa inteleaga ce inseamna sa dai si sa primesti iubire si respect, sa apreciezi empatia oamenilor si adevaratele lor calitati care nu au legatura prea mare cu aparentele stralucitoare.

Apropos…nu stiu daca v-am mai spus dar eu am avut mare noroc, m-am maritat cu James Bond !!! (inside joke!) Sa vad cine ma intrece :)))))))))))))))

 

the-princess-and-the-frog-329939l-imagine

Duminica impreuna

De cand ma stiu in familia mea a existat traditia meselor de praz luate duminica cu toata familia. Se organizau de cele mai multe ori la bunici acasa (am avut sansa sa am bunicii in Bucuresti), si uneori la parintii mei, mai ales cand era cald si frumos si dupa masa ne beam cafeaua in curte, la umbra. Duminica se discutau problemele arzatoare ale saptamanii si puneam tara la cale pentru ce urma.
Mie mi-au ramas in suflet mesele de la bunici pe timp de iarna. Plecam de acasa pe jos spre ei si imi scartaia zapada sub talpi, respiram cu nesat aerul rece si curat, ajungeam cu obrajii rosii la ei si cu o foame de lup.
Ma astepta casa calda plina de arome. Bunica ne servea o supa calda, un fel principal copios si un desert pe cinste.
Dupa masa simteam o toropeala placuta si nu stiam cum sa ma bag la caldura in pat sub plapuma mai repede. Ma duceam in dormitorul bunicii, venea si ma invelea, ma mangaia si adormeam ca un prunc. Cel mai linistit somn acolo era, la ea acasa, in patul ei in care am dormit de mica langa ea.
Nu lipseam niciodata de la mesele noastre, singurele exceptii erau atunci cand eram plecata din Bucuresti.
Am reusit sa ma bucur de duminicile astea pana la 32 de ani cand s-a dus ea. Am fost o norocoasa !

Incerc astazi sa fac acelasi lucru pentru Lara. Duminica in familie, cu masa bogata si discutii despre tot si toate sunt minuni pentru suflet si iti creaza amintiri de nepretuit.
In duminica asta a nins in Suedia, Lara a fost cu sotu’ la saniush, au facut un om de zapada si s-au tavalit prin zapada cat au putut pana la ora pranzului.
Eu si mama (care e la noi) am gatit si am luat pranzul ca pe vremuri.
Desi personajele s-au schimbat, sentimentul e acelasi.
Dupa masa Lara si bunica dorm si noi ne bem cafeaua.
Afara ninge ca-n povesti 🙂

 

P.S. #COLECTIV R.I.P

 

family-sits-at-a-formally-prepared-dinner-gettyimages-610x484

911-snow-man

The magic scarf

The magic scarf

Sunt in masina, se fumeaza cu geamul deschis. Ma cuprinde frigul si caut ceva cu care sa ma acopar. Iau fularul lui si il infasor in jurul gatului meu. Dintr-o data ma cuprinde mirosu Lui atat de familiar si ma topesc de placere.
Nu imi vine sa vorbesc ca sa nu stric starea de bine care m-a cuprins. Desi sunt la 200 si ceva de km departare de casa ma simt acasa, in siguranta cu el.
Trag cu ochiul pe furis, conduce atent dar relaxat. Ce frumos e !!! Mintea mea e bombardata de zeci de amintiri adunate fara stire in aproape 7 ani impreuna. Ne-am luat de mana si am plecat in viata. Ne-am rasturnat destinele si le-am reasezat.
Nu e omul perfect, nu pentru toata lumea, doar pentru mine !
Mirosul lui ma incalzeste si imi reaminteste tot. Tot ce suntem noi, cu bune si mai putin bune. Cu hohote de ras si lacrimi de neputinta. Cu nopti nedormite langa copil, cu planuri si griji. Cu mutari si stramutari. Fiinta lui ma mangaie numai pentru ca exista si pentru ca e langa mine.
Cand pleaca de langa noi mi-e un dor infinit de el. Atunci imi dau seama cat iubesc de fapt. Cand revine zgomotul cheii in usa ma scutura de fericire. Asteptarea se termina, e acasa, vorbim sau uneori doar ne zambim complice. De fiecare data dupa cateva ore separat vine si imi revine starea de bine, e ceva ce nu se spune doar se simte prin toti porii.
Se inchide geamul, s-a fumat tigara, fugim acasa spre iubirea in stare pura, are 2 ani si 11 luni, ochi turcoaz si zambet larg.

7be597bf88deb34e22f3cd217450599e

I’m so f….n’ RICH !!

 

 

N-am castigat la loto, nu joc !
Nu vreau sa va povestesc nici despre familie.

Vreau doar sa va spun ca sunt bogata. Bogatia mea sunt prietenii mei.
Nu sunt genul ala care spune ca are doar doi trei prieteni, NU. Eu am multi. Sunt prieteni pe care ii am de 34 de ani, de 25 ani, de 10 ani sau de cateva luni.
Prietenii mei sunt oameni frumosi la chip si suflet, pot sa nu vorbesc cu ei luni intregi si cand luam legatura e ca si cum nu ne-am vorbit de 1 zi. Cu ei am ras, am plans, am petrecut si am trecut prin tot felul de situatii.
Am mai multe grupuri de prietene. Cele din scoala generala, cele din liceu, colege de pe la diferitele locuri unde am lucrat. Am ramas prietena cu majoritatea sefilor mei (cu mici exceptii care nu merita mentionate). Am ramas prietena chiar si cu fostii mei iubiti.
Am si prieteni barbati, cu care nu am avut si nu voi avea vreodata legaturi romantice sau sexuale.
Am reusit sa imi fac si cateva prietene suedeze, de un an de cand sunt aici. :)))))
Eu nu las prieteniile mele sa moara, daca as face asa sigur as muri si eu.

Imi iubesc mult prietenii si nu am pretentii exagerate de la ei, fiecare iti ofera in viata, prin prietenia sa, un crampei din sufletul lui. Cel mai bine e sa iei ce iti ofera nu sa ceri, sa obligi, sa conditionezi. Cu fiecare am o relatie diferita, pentru ca ne leaga intamplari si sentimente unice.
Nici macar nu pot sa spun ca am o singura persoana care imi e “cea mai buna prietena” ! Am mai multe de genul asta, se stiu ele cele de care scriu acum 😉
Cei mai aprigi si corecti critici ai mei sunt prietenele mele. Fara “expertiza” lor nu m-as simti asa de echilibrata.

Pentru ca ii iubesc neconditionat primesc si eu aceeasi iubire din partea lor, o simt, e palpabila, chiar daca sunt la peste 2000 de km distanta de ceva vreme !

Sooooo damn, I’m rich!

 

pebbles-sand