Regrets… I have a few!

De cand cu Edith Piaf si “Je ne regrette rien” e la moda sa te bati cu pumnul in piept sa zici ca n-ai regrete.
Eu sincer cred ca nici un om intreg la cap nu poate sa spuna ca nu regreta cate ceva in viata. Depinde probabil foarte mult de cat de autosuficient esti ca persoana.

Eu am ceva regrete, nu sunt nici multe si nici putine dar sunt asumate si zilele astea ma gandeam ca unele se pot repara, altele nu.
N-am sa pot sa dau timpul inapoi sa pot sa ii tin in brate mai mult pe cei pe care i-am pierdut si sa le spun fara incetare cat de mult ii iubesc. Nu pot sa calatoresc in timp si sa procedez diferit in cateva situatii care m-au marcat si unde am stiut din secunda doi ca puteam sa “performez” mai bine.
Nu pot sa mai repar inimi frante sau dezamagiri pe care l-am provocat altora. Nici cicatricile din inima mea nu vor disparea probabil dar am invatat sa traiesc cu ele.

Ce pot sa fac ?
Sa le spun mereu si sa le arat celor dragi pe care ii am cat de mult inseamna pentru mine. Prea multa iubire nu cred ca strica nimanui.
Sa incerc sa fiu copil din cand in cand.
Sa ma apuc sa dansez profi iar, chiar daca stiu clar ca nu o sa mai ajung vreodata pe vreo mare scena.
Sa imi las sufletul liber sa viseze.
Sa cant cand vreau sa cant. (tare de tot!!) πŸ™‚
Sa am curaj mai mult, mai ales sa spun NU cand ceva nu e ok.
Sa nu renunt fara lupta, pana la ultima suflare, cand e cazul.
Sa nu ma mai doara asa de tare cand vad cat rau e in jurul meu.
Sa stau cat mai mult la soare fara sa imi fie frica ca o sa fac cancer de piele, murim toti de ceva la un moment dat.
Sa incep sa scriu romanul ala la care ma tot gandesc de ceva vreme.

Mai sunt cateva “chestii” dar sunt doar ale mele si nu o sa le spun nimanui vreodata πŸ˜‰

Voi ce regrete aveti ? Ca daca sunteti d’aia fara, sigur nu o sa va placa sa ma mai cititi πŸ˜€

 

Ziua in care m-am nascut a doua oara

Acum exact 3 ani, pe la ora 9.50 o nasteam pe Lara intr-un spital din Bucuresti.
Toti am asteptat momentul asta cu sufletul la gura. Am pregatit tot, hainute, camera ei, am citit tot ce am gasit despre ce te asteapta in primele zile de viata ale bebelusului. Am crezut ca sunt foarte pregatita pentru tot.
Nimic mai gresit. Nu am fost deloc pregatita pentru schimbarea prin care urma sa trec eu. Nimic din ceea ce fusesem inainte nu a mai fost la fel. Initial nici nu am realizat. M-a lovit un baby blues puternic din care am reusit sa ies cu greu.
Din primele ore am simtit o responsabilitate enorma, am intrat in panica. Oare o sa reusesc sa o cresc ? Ce ma fac ? Pot sa ii ofer ce e mai bun ? Daca nu ma descurc…

Fetita mea mica si rozalie cu par negru ciufulit a intrat in viata full speed. Vioaie, cu o foame de lup si un plans atat de puternic incat se zguduiau ferestrele rezervei unde ne-au cazat.
Nimeni nu este in stare sa te pregateasca pentru meseria de mama. Nimeni nu stie ce schimbari se petrec in mintea si sufletul unei femei care naste un copil.
E greu si frumos din prima clipa. Pe masura ce trec zilele e si mai greu dar si mai frumos. Se demonstreaza, daca mai era nevoie, ca nimic bun si pretios nu se contriueste usor.
Incepand cu 26 noiembrie 2012 eu m-am nascut din nou. De atunci sunt cu totul alta persoana. Transformarea s-a facut treptat, zi dupa zi si abia intr-un tarziu am realizat schimbarile.
Cea mai importanta lectie din viata mi-a dat-o puiul meu de om. Griji si fericire, lacrimi si rasete in hohote, primul zambet, primele sunete articulate, primii pasi. Am reusit prin ea sa descopar o lume cu totul diferita, colorata si sincera, fara pata, cu mult curaj si inocenta.
Acum 3 ani a inceput restul vietii mele care desi poate pare banala e cu adevarat spectaculoasa.
Iti multumesc puiul meu de om ca m-ai ales pe mine sa fiu mama ta. Te iubesc mai mult de cuvinte si iti promit ca am sa fac tot posibilul sa nu te dezamagesc !

La multi ani !

Mama si Tata <3

photo18

2 ani si ceva

 

Inchid ochii, trag aer in piept, sunt in aeroportul din Copenhaga cu un bebelus de 9 luni in brate, un caine mic intr-o cusca de plastic, un carut si o geanta plina de scutece, biberoane si sperante….
La capatul a 3 ore de zbor de la Bucuresti timp in care copilul a plans, cainele a urlat ca lupul in cusca si eu am fost in pragul nebuniei, am ajuns ! Am ajuns la destinatie, sunt la 30 de minute de Suedia, noua noastra casa, un nou inceput.
Cu un nod in gat pasesc pe culoarele aeroportului care mi se par interminabile. Cand dau cu ochii de sot incep sa plang, de fericire, de epuizare, am 1000 de sentimente care ma coplesesc.
Copilul e fericit, gangureste, cainele face nr. 2 in mijlocul aeroportului. Toata lumea e safe. AM AJUNS!
Deschid ochii, au trecut 2 ani. S-au intamplat multe si bune si rele dar rezultatul pare promitator. Ne-am adaptat bine. Ne place mult aici. Copilul a crescut, merge la gradinita si in 5 luni vorbeste deja limba suedeza la fel de bine ca romana. E vesela, baietoasa, rasfatata, extrem de inteligenta si ne exploateaza la maxim.
Cainele n-a invatat nimic, incearca sa prinda iepurii din fata blocului, fara real succes (Evident!!)
2 ani si ceva au zburat de parca n-au fost. Am clipit, am respirat si s-au dus.
Aventura continua si am sa va tot povestesc πŸ˜‰

 


Fetita de un an si 11 luni

 

E noapte, ora 21.30, inchid incet usa de la dormitorul mic si in urma mea aud pupaturi in aer πŸ™‚ , zambesc larg si inainte sa sting lumina de pe hol dau cu ochii de ghetele mele si ale sotului aliniate langa o pereche mica de tot de cizme de cauciuc si o pereche de cipici de balerini la fel de mici. Fluturi in stomac ….

Alaltaieri a fost duminica, 26 octombrie, Lara a implinit 1 ani si 11 luni si ne-am decis sa ii schimbam aranjamentul in camera ei de joaca (livingul). Nu mai vrea sa stea si sa se joace in tarc desi e mare si plin de jucarii. Acum alearga non stop si nu are rost sa ii ingradim libertatea in nici un fel. Imbracati, aranjati si parfumati, motivati de soarele de afara si cele 12 grade din termometru am plecat la vanatoare de jucarii noi. Directia Toysrus si IKEA ! Sa isi aleaga piticania ce jucarii vrea πŸ˜€

Ne-am intors cu o bucatarie completa, un cort, o masa cu scaun, un cos plin de legume de plastic si un covoras puzzle cu numere πŸ˜‰ Lara numara pana la 10 in engleza (desenele animate bata-le vina !!!) . Treaba cu bucataria ne-am cam socat avand in vedere ca eu nu prea am avut veleitati de gospodina pana acum vreun an iar sotul gateste doar cafea πŸ˜€ . Inafara de “gatit” e foarte preocupata de animale domestice, vaca si porcul fiind pe primele locuri, la egalitate πŸ˜€
Ma amuzam foarte tare in alta seara cand sotu’ alerga disperat prin toata casa sa le gaseasca pe moo si wee fara de care nu vrea sub nici o forma sa adoarma :)))))))))

De cate ori e soare si frumos mergem in parc sa hranim ratele si la ferma de langa casa sa ne jucam cu niste oi, capre, o vaca, o scroafa cu 11 purcelusi, o gaina, un cocos si niste ponei. πŸ˜€
Sunt foarte tari suedezii astia, au gasit ei un loc, in mijlocul orasului, unde sa cazeze animalutele ca sa vina copiii sa le vada si sa se bucure de ele fara sa faci o intreaga excursie !

Dimineata Lara se trezeste razand si ne striga sa venim sa o luam din patut. De cand o aveam in burta imi doream sa vina vremea sa o aud dimineata cum ma striga cand se trezeste. Daca unul din noi e inca in pat vine si ne pupa ca sa ne trezim
Am lesinat aproape, saptamana trecuta cand eram toti 3 in bucatarie pe jos si numaram castroane si ne-a pus sa ne pupam, de mai multe ori. :)))))) O iubeste si pe Minnie tare de tot si daca nu o vede prin preajma o cauta, saracul caine nu mai are un minut de liniste.

Piticania asta mica danseaza si canta non stop πŸ˜€ Pana si in scaunul de masina !!! Daca vrea sa se faca artista o sa o incurajez din toata inima !

In ianuarie o dam la gradinita, mi se pare o mare drama pentru mine ! Cum sa o las singura acolo ? Zeci de intrebari fara raspuns imi bombardeaza mintea de cate ori ma gandesc. Cand ma apuca nebunia rau de tot ma apuc si mai citesc una alta despre subiect sau vorbesc cu prietenele mele care au copii mai mari si ma incurajeaza. Toata lumea ma asigura ca o sa fie bine pentru ea, ok, dar cu mine cum ramane ?

Ma gandeam ca o sa treaca timpul si o sa atenueze senzatia aia de cordon ombilical care ne infasoara pe amandoua in continuare. Ei bine, nu e prima data in viata cand m-am inselat πŸ˜‰

 

_MG_2062

_MG_2235

 

FullSizeRender

IMG_9705

COLONELUL PAC PAC

In fiecare familie cand apare primul copil totul se schimba, omuletul in miniatura reorganizeaza vietile celor apropiati πŸ™‚

Asa e si la noi.

Avem asa: un General (Sotu’) care e atat de ocupat incat m-a delegat pe mine (Colonelul PAC PAC) sa ma ocup de toata armata, compusa din : o bunica (Locotenent) si doi soldati nazdravani: Lara (fie mea 1 an si 9 luni) si Minnie, catelul din dotare.

Mi se spune Colonelul PacPac pentru ca sunt singura care incerca si mai reuseste din cand in cand sa impuna ceva reguli in casa. De multe ori si domnu’ General asculta “ordinele” mele πŸ™‚ si ma numeste despot pentru ca deh, trebuie sa asculte si el de cineva πŸ˜€

Locotenentul e la noi de vreo 7 luni si se vaita ca nici daca facea razboiul sau se inrola in Legiunea Franceza nu era asa de urgisita ca acum !! Lara si Minnie fac ce le taie capul, adica numai prostii si de ceva vreme le fac si impreuna.

Momentan suntem in perioada 0-2 ani, The Terrible Twos, care sincera sa fiu am senzatia ca va mai dura destul de mult si dupa ce implineste piticania 2 ani.

Lara e haioasa, curioasa, inventiva si face nebunii cat 10 ca ea incat razboiul este de fapt unul de catifea. Cand face cate o prostie, se uita senin la noi, apoi chicoteste sau ne trage cate un zambet larg, cu toata fasolea la vedere, ca sa fie iertata

N-am mai ras si nu m-am mai jucat atat de mult in fiecare zi de cand eram eu insami copil. In curand Locotenentul a zis ca intra in permisie si pleaca acasa, sa mai respire :))) O sa va tinem la curent cu noile incercari.

La voi in casa cine e cu rasfatul si cine e cu regulile ?

 

.Β 2d716fc04becafbd8f89efec0b7acdb9

DEF400MotherDefinitionFunny1

funny-pictures-cat-and-human-arguezoey-jasper-rescue-dog-baby-portraits-grace-chon-1

 

A NEW LIFE

 

Daca imi spunea cineva acum vreo 6 ani ca in urmatorii 5 ma voi indragosti, ma voi marita, ca imi iau caine si fac un copil, renunt la job-ul care nu imi placea si imi toca nervii, ca ma mut in 4 apartamente si apoi ma decid sa plec definitv din tara, ii spuneam sa se duca sa se interneze la nebuni.
In august am implinit un an de cand m-am mutat in Suedia impreuna cu familia mea. A fost o decizie grea dar am luat-o si viata mi-a demonstrat ca am facut alegerea potrivita.
M-am mutat in tara de unde vin ABBA si H&M πŸ˜‰ , unde vara e lumina si la 1 noaptea, tara unde totul e verde si zburda iepurasii si ratele in fata blocului, oamenii iti zambesc fara motiv numai pentru ca te intalnesc pe strada, tara unde nimeni nu se grabeste, nu te injura daca ai ramas cu masina in pana in mijlocul drumului (mi s-a intamplat acum o luna πŸ˜€ ), tara unde noi, cei maturi ne putem realiza chiar daca suntem la mijlocul vietii, dar mai ales Lara, copilul meu, are sanse egale cu toti copii de varsta ei.
Anul asta mi-a adus experiente extraordinare, prieteni noi, fericire, uneori si lacrimi de dor, imi lipsesc oamenii mei dragi de acasa.
In toamna asta, care incepe calendaristic azi, ma asteapta noi provocari pe care abia astept sa le iau in piept. Important e ca deja, aici, ma simt acasa si am linistea sa ma bucur de copilul si sotul meu.
Voi ce ziceti ? Care din voi ar avea curaj sa ia viata de la zero ?

_MG_1407(1) IMG_3016_MG_1414_MG_1429_MG_1439_MG_1456IMG_3006vatten V.hamnen

 

 

1 an si jumatate

Am luat o pauza de la scris, fara vreun motiv important. Sau poate pentru ca a venit vara in Suedia si stam toata ziua afara si cand se face seara nu mai am putere sa imi adun gandurile si sa le scriu.
E o frumusete aici cand e cald si soare. Blocul in care stam acum e inconjurat de un parc, in care sunt multe locuri de joaca pentru copii si o padure mica. Avem in jur zeci de iepurasi de toate dimensiunile, tot felul de pasari cantatoare si 2 rate, noile prietene ale Larei si principalele tinte pentru Minnie, pinscher-ul razboinic.
Lara a descoperit nisipul, florile, iarba si alearga fara vreo directie precisa cat o tin puterile. Mama, bunica responsabila, incearca sa tina pasul si sa o invete cat mai multe lucruri.
Eu nu sunt tot timpul cu ele, alerg in diverse locuri dar abia astept sa ma joc cu piticania zambareata. Ii place sa rada, e vesela ca mine, cauta orice prilej sa ma provoace sa o gadil, sa o alerg, sa dansam si sa ne hilizim. E indragostita de taica-su, raaaau de tot. Il striga non stop si se arunca la el in brate. Dimineata se duce la el si il cerceteaza sa vada daca a deschis ochii si fuge chiuind de bucurie cand vede ca e treaz. O mangaie pe Minnie mereu si inca se mai cearta pe jucarii si pufuleti iar pinscher-ul inca mai castiga “bataliile” πŸ™‚ Dupa bunica e topita !

Pe 26 mai Lara a implinit un an si jumatate. Am facut fara sa vreau un mic balant si am iesit cu plus. Nu regret nimic din viata mea inainte sa o am pe ea. Nu as vrea sa schimb nimic la ea, e pur si simplu perfecta. E perfecta pentru noi, parintii ei. Cateodata ma uit cum se joaca, cum descopera lumea din jur si nu imi vine sa cred ca e a mea, ca am facut-o eu πŸ™‚
Pana la urma fiecare etapa din viata vine cu surprizele ei. Nu imi imaginam ca fericirea poate sa aiba atatea valente.

La multi ani pui de om scump, sper sa te vad mereu asa de fericita cum esti acum !

 

photo 2

photo 3

IMG_1519

IMG_1634Β IMG_1615Β 

 

 

Cana cu apa

 

Nici nu ma maritasem bine si au inceput intrebarile despre copil ! Unii te intreaba direct ”Cand va apucati de facut copii ?”, altii mai adauga si ceva in plus: ”Nu faceti si voi mama un copil sa aiba cine sa va dea o cana cu apa la batranete ?” WRONG QUESTION !!! So fuckin’ wrong !
Nu stiu de unde naiba vine mentalitatea asta arhaica ? Faci copii ca sa te asiguri ca la batranete o sa poti sa cazi pe capul lor, ca deh, dupa ce i-ai facut si i-ai crescut altceva nu mai e de facut decat sa le cazi pleasca pe cap si sa astepti cana aia cu apa, zi de zi !!!
Sa vedeti ce priviri am atras cand am inceput sa le spun ca scopul meu in viata, viata de dupa copii, adica viata aia care incepe dupa ce pleaca ei de acasa si isi fac drumul lor, nu e ala sa stau sa imi plang de mila, ci sa calatoresc, sa citesc, sa imi fac toate placerile mele de om ajuns la varsta a 3 a. N-am nascut-o pe Lara pentru mine ci pentru ea, ea e cea care de acum incolo o sa fie pe locul intai si va asigur ca nu o sa imi schimb parerea asta pe masura ce imbatranesc.
Si inainte sa spuna careva ce gresit gandesc, va rog sa va imaginati, macar pentru o clipa, viata de familie cu o soacra curioasa si cicalitoare instalata pe cap ! Pentru ca evident ca nu e vorba numai de parintii proprii ci si de cei ai jumatatii tale !
In mod sigur exista si exceptii, familii care considera (de comun acord!!) ca le e mai bine daca isi tin parintii cu ei in aceeasi casa, din diferite motive. Eu nu despre categoria asta scriu aici ci despre mentalitatea invechita si ridicola cum ca suntem obligati sa fim cumva ombilical legati de parinti, o vesnicie, chiar daca poate asta inseamna de cele mai multe ori deteriorarea dramatic a vietii personale.
Credeti-ma ca scriu aici in cunostinta de cauza, am avut in familie asa ceva. O mama, care a avut 3 copii si care l-a ales pe unul din ei, un baiat, sa ii duca oala pana cand a murit, pe la vreo 90 de ani cand el deja avea vreo 63! L-a lucrat psihic toata viata in asa fel incat n-a putut sa isi gaseasca pereche, deh mama era piua intai πŸ™ . Β A murit singur, deprimat si neigrijit, era un inadaptat depresiv care s-a trezit la varsta senectutii ca nu mai are ce sa faca cu viata lui dupa ce mamitzica s-a dus …
Eu am sa imi ajut parintii si socrii financiar cat de mult am sa pot si am sa am grija sa nu le lipseasca nimic toata viata. Cum o sa gandeasca copilul meu …om vedea, dar in mod sigur ii las scris ca daca ma dilesc la cap πŸ™‚ si nu ma mai descurc singura sa ma bage frumos la un azil ”all inclusive” si sa isi vada linistita de viata ei. Viata e scurta si poate sa fie uneori si grea, meritam sa ne-o facem cat mai buna posibil πŸ˜‰
P.S. Nu va panicati, mama sta la noi doar temporar , la rugamintea amandurora πŸ™‚

motherinlaw

Copilul cu ochii turcoaz

Stiti ca exista vorba aia romaneasca de duh referitoare la copii ”s-a aruncat in neam” πŸ™‚ !

De cand am aflat ca am ramas insarcinata mi-am dorit sa treaca cele 9 luni mai repede ca sa imi vad copilul. Sa vad ce am fost in stare sa facem sotu’ si cu mine. Pe Lara n-am putut sa mi-o imaginez in nici un fel pana cand am vazut-o pentru prima oara. O singura dorinta am avut, sa semene cu bunica mea la ochi, sa ii aiba albastri πŸ™‚ . Avand in vedere ca eu am ochii caprui iar “colegul meu de camera” ii are verzi spre caprui, sansele ca Lara sa fie un copil cu ochii albastri erau spre zero.

Am nascut un copil lung (54 cm) – pentru cat sunt eu de mica- si durduliu, cu par negru, care semana leit cu taica-su πŸ™‚ . La vreo 2 saptamani am avut confirmarea clara ca are ochii albastri si pe masura ce trecea timpul culoarea Β devenea din ce in ce mai puternica.

Acum fetita noastra are 1 ani si 4 luni, e blonda si are ochii turcoaz ! E tare desteapta si indemanatica. Avem cel mai vesel copil din lume si e zvapaiata ca un baiat Β πŸ™‚ . Mai in gluma, mai in serios ii mai zic GOE πŸ˜€

E tare amuzant sa vezi ce a luat de la fiecare din noi. Nu seamana fizic prea mult cu parintii ei, in schimb semana tare mult cu tatal meu. Face aceleasi fete, zambeste ca el etc. E mancacioasa nevoie mare (ceea ce pt mine e cea mai mare surpriza!!) si nu sta locului o secunda. Rade mucalit ca soacra mea si nu vrea sa doarma. Somnul e un lucru inutil pentru copilul meu. De ce sa doarma cand are atatea de facut ?!? Jucarii, bunica, tata, mama care danseaza si canta si se maimutaresc, catelul Minnie care o secondeaza permanent. Somn ? Nuuuuuuuu… Mai avem de lucrat la treaba asta pentru ca noi doi suntem niste somnorosi Β πŸ˜‰

Pana sa fim parinti nu prea eram innebuniti dupa copiii altora si nici nu intelegeam multe lucruri despre ce inseamna meseria asta de parinte, a naibii de grea dar tot pe atat de frumoasa.

Lara ne uimeste zilnic cu minunile pe care le face si ne face sa o iubim in fiecare secunda tot mai mult. Copilul mic si blond cu ochi turcoaz ne face sa fim cu adevarat fericiti.

Copiii vostri cu cine seamana cel mai mult ?

photo(1)

photo(2)

photo(3)

photo(4)

photo(5)