Ilie Nastase si Politia Romana – lectie de smecherie romaneasca

Intr-o tara in care in fiecare an mor mii de oameni din cauza soferilor bauti la volan “intamplarea” Ilie Nastase pune cireasa pe tort intr-un mod rusinos si oglindeste exact mentalitatea romaneasca cum ca unii sunt mai egali ca altii in fata legii si ca daca esti senator sau ai bani multi esti deasupra ei (a legii) si poti sa faci ce vrei ca deh, e un drept castigat.

Nu l-am simpatizat niciodata pe dl. Nastase. Ii respect performantele sportive si cam atat. Dl. Nastase este un personaj de tabloid, exact ce se consuma zilnic cu nesat la TV dupa stirile de la ora 5. Neveste si amante fara numar, masini de lux, omul se invarte in lumea mondena a Bucurestiului, se bate pe burta cu toti greii din sport, politica si oameni de afaceri. E nelipsit de la petreceri, inaugurari de cluburi si carciumi si e folosit ca brand de tara alturi de Nadia si Hagi.

A candidat fara succes la functia de primar al capitalei si imi aduc aminte de prestatia sa ridicola de la TV din anii aia. Cumva, pana la urma a ajuns senator in legislatura anterioara in Parlamentul Romaniei. Nu s-a remarcat in functia asta in nici un fel in schimb tine prima pagina a ziarelor de scandal cu amantlacuri, batai, injuraturi si alte mizerii. Deci dupa toate standardele actuale omu` e in top, e ce trebuie ca sa zic asa !

Ca oricarui smecher Dlui. Nastase i s-a urcat rau la cap. S-a facut de cacao recent si la Fed Cup unde a injurat ca la usa cortului si a facut remarci rasiste la adresa Serenei Williams care era la momentul incidentului insarcinata. L-au dat aia afara in suturi si i-au interzis intrarea in arena pe tot restul desfasurarii competitiei. Deci mai nou ne reprezinta minunat si in exterior! Parca nu e de ajuns ca suntem vazuti ca cersetorii si hotii Europei …

Acum cateva zile s-a dus la un club, a baut cate ceva si insotit de o incantatoare domnisoara s-a urcat la volan. L-a oprit un echpaj de politie si l-a intrebat de sanatate, da` omu` ca un smecher adevarat i-a lasat pe fraieri cu ochii in soare si a continuat sa conduca. Cred ca s-a enervat ingrozitor cand mai multe masini de politie s-au mobilizat si l-au oprit a doua oara in cateva minute. I-a luat la misto, i-a jignit si-a aratat muschii de fost senator si le-a explicat cum e cu legea si Politia la romani. Si ce sa vezi s-a trezit pe burta pe sosea si cu niste inele dragute la maini.

Eu zic asa, bine i-au facut ! Poate asa se mai transmite printre laturi si mizerii la TV, ca fie si in Romania smecherii nu mai sunt nici ei ce-au fost candva. Ca poate ne-a ajuns sa vedem cum legea e pentru unii muma si altii ciuma. Ca politia ca sa poata aplica legea nu trebuie ridiculizata de nimeni. Poate mesajul ajunge cu pasi de-o schioapa acolo unde trebuie.

Daca tot ne vrem europeni si vrem respect poate e bine sa le mai taiem un pic maioneza astora de se cred motu`de la c…. In toate tarile civilizate legea e pentru toata lumea aceeasi, politia are puterea cuvenita, nu e contestata pentru ca isi face datoria fie ca e vorba de un om oarecare sau un politician sau un fost sportiv de performanta.

Jos palaria pentru echipajele de politie din seara cu pricina pentru curaj, pentru limbaj si pentru ca au aratat ca se poate ! Sper sa nu fie sanctionati ulterior de superiorii lor care se invart in aceleasi cercuri cu stimabilul domn fost senator.

 

Update: Acum 5 ani am plecat sa traiesc in Suedia, e greu printre straini, dar unul din motivele plecarii a fost ca ma saturasem sa nu mai am loc de smecheri in tara mea si am considerat ca fii-mea merita sa traiasca intr-o tara unde desi consumul de alcool e o problema, politia e lasata sa isi faca treaba. Acum vreo cativa ani l-au oprit pe Rege in trafic pentru viteza si i-au luat carnetul. Daca te prind astia baut la volan iti iau carnetul un an si te si costa vreo cateva sute de euro amenda. Deci se poate si la case mai mari.

Bucuresti

M-am nascut in Bucuresti. La fel si parintii si bunicii mei. Adica sunt bucuresteanca si iubesc mult orasul in care m-am nascut.

Cand eram copil imi petreceam verile la bunica materna care locuia langa Parcul IOR. Ii invidiam pe colegii mei care aveau bunici la tara. Eu am crescut pe asfalt si in parc, in IOR. Prin adolescenta mi-am dat seama ca nu-i nici o mare scofala sa nu te duci la tara cat e vara de lunga si sa pierzi tot ce iti ofera o capitala.

 

 

Inainte de 89 Bucurestiul era un altfel de oras, am avut mare noroc sa ma nasc si sa cresc in el. Era curat, cu masini putine, multe parcuri si spatii verzi. Inainte sa il apuce mania pe Ceausescu sa darame tot ce era mai frumos in Bucuresti orasul era cu adevarat european. Vile cochete si curti mari, strazi pietruite si linistite se intindeau prin tot orasul. Bucurestenii au fost mereu oameni care s-au respectat. Se manca la restaurant des, mergeam la teatru si la opera, duminica cand era frumos ne plimbam prin Herastrau, luam pranzul in centru si apoi mancam profiterol la Cofetaria Bucuresti. Femeile din Bucuresti se duceau cel putin o data pe saptamana la coafor, erau foarte cochete si mereu aranjate. Cel mai mare centru universitar era la Bucuresti la fel si cele mai bune biblioteci si muzee.

 

 

 

Faceam multe petreceri in familie si cu prietenii alor mei, se facea trafic de casete video. Nu ne-a lipsit niciodata mancarea buna, n-am vazut in viata mea salam cu soia cum sa vaita atatia.  Bucurestiul avea viata mondena si cluburi de noapte. Existau locuri unde puteai sa faci dansuri si orice sport iti doreai. Mergeam la expozitii de arta si la la tot felul de vernisaje.

Primavara era cel mai frumos in Bucuresti. Pomii infloriti,  aer curat, ma jucam multe ore afara cu prietenii mei si faceam coronite de flori cu ce culegeam din parc.

Cand Ceusescu s-a apucat de daramat si a construit monstruozitatea aia numita acum Palatul Parlamentului si toate blocurile din fata lui a mutilat orasul definitiv. A demolat cele mai frumoase cartiere, zeci de biserici si spitale ca sa faca un oras plin de blocuri in care sa incapa cat mai multi oameni.

Dupa 89 orasul a fost invadat. Inainte de asta nu oricine putea sa se mute la Bucuresti. Au venit si multi oameni ok dar si multi care nu aveau ce cauta. Au sufocat Bucurestiul de gunoaie, de masini, de tarabe au venit plini de tupeu si cu multa nesimtire. Unii mai au si tupeu sa zica ca e un oras oribil, ii invit sa se duca rapid de unde au venit, n-avem nevoie de ei. Nu cred ca o sa mai apuc sa vad orasul meu frumos asa cum a fost candva.

 

 

Macar mi-au ramas amintirile si mai sunt cateva cartiere care au reusit sa pastreze parfumul de alta data. Cand vin acasa ma plimb pe acolo. Nu ratez nici parcul copilariei mele, acum e total diferit dar daca inchid ochii imi aduc aminte fiecare alee, fiecare loc de joaca, fiecare leagan si tobogan, ascunzatorile, locurile pentru derdelus, sutele de corcoduse si caise verzi pe care le am mancat direct din pom, iernile in care lacul era inghetat bocna si patinam toata ziua pe el fara sa simtim frigul.

Iubesc in continuare Bucurestiul, e orasul meu, eu inca mai reusesc sa ii vad partile frumoase si sa ma mandresc ca acolo m-am nascut. LOVE BUCHAREST, FOREVER ! Bucurestenii stiu de ce !

 

 

The Boss

Nu, nu mi-am dorit niciodata sa fiu Sef. Functia de conducere in sine n-a reprezentat un vis pentru mine. Cred ca pentru multi pare ciudat. Am incercat sa imi fac mereu jobul bine chiar daca de multe ori s-a intamplat sa nu imi placa prea tare. Am avut si momente in cariera mea in care chiar am simtit ca sunt omul potrivit la locul potrivit, m-am simtit utila, am ajutat mult si fara sa fac din asta o moneda de schimb, daca as fi gandit asa probabil ca stricam tot, pentru mine mai ales. Nu sunt workaholica, daca as putea as vrea sa muncesc 20 de ore pe saptamana maxim, momentan nu imi permit.

In 18 ani de cand muncesc am avut parte de tot soiul de sefi. Despre ei vreau sa scriu acum. Mi-am facut recent un bilant in minte si m-am gandit implicit si la ce te face productiv, la ce te face sa nu te duci in scarba la serviciu si printre toti factorii am realizat cat de importanti au fost sefii mei.

Sefii pot sa fie de 2 categorii principale femei sau barbati. Apoi sunt aia buni si aia rai.
Cand ma refer la sefu’bun nu ma refer doar la atitudinea lui fata de angajati ci si la etica profesionala, nivelul de inteligenta si de educatie, la bunul simt, felul in care te poate motiva chiar prin felul in care lucreaza el insusi si felul in care interactioneaza la randul lui cu sefii lui. Un sef bun e inovativ, deschis, are umor si e de multe ori dur. Duritatea asta so called tough love si e buna si ea la ceva, credeti-ma pe cuvant.

Acum desi o sa-mi sara feministele in cap si mai ales alea de sunt sefe trebuie sa va spun ca in statistica mea au iesit castigatori detasat sefii barbati. Am avut mai multi sefi buni barbati decat femei. Nu dati cu oua doamnelor, asta e adevarul si credeti-ma mi-ar fi placut sa fie invers, (am incercat sa aflu de ce dar e prea lunga teoria si nu asta vreau sa spun acum).
De fapt am avut doar o sefa cu adevarat buna din toate punctele de vedere, intamplator si prima. Cu restul am avut de furca si dupa cum ma stiu multi, am luptat cu indarjire.

Prima mea sefa avea multa experienta, muncea pe rupte, venea prima si pleca ultima si m-a invatat intr-un an jumatate cat am lucrat impreuna cat in 10. Era primul meu job cu carte de munca, munceam intr-o banca si aveam termene limita si responsabilitati mult peste ce eram eu pregatita abia iesita din facultate si dupa o viata comoda, mondena deseori sclipitoare. Ma buseste rasul cand imi aduc aminte cate tampenii am facut in primele luni si de fiecare data venea razand la mine si ma dojenea apoi ma lua la ea in birou si ma invata. Stia exact ca eram avida sa invat dar si repezita si distrata ca orice femeie de 22 de ani. Nu mi-a fost frica niciodata de ea, insa o respectam enorm mi-era groaza sa o dezamagesc si inca de atunci mi-am dat seama ce noroc am avut sa intalnesc asa un om, la primul meu loc de munca. Si acum tin legatura cu ea, e minunata.

Tot in acelasi loc mai aveam un sef, care era sefu’ al mare, un barbat, foarte experimentat si el. Cand l-am cunoscut la interviu parea un DOMN. De la el n-am invatat nimic, nimic bun. Am invatat insa ca o pustioaica de 22 de ani e tinta perfecta pentru un sef sarit bine de 50 de ani care are chef de prospaturi. Da, ME TOO ! Cu toate presiunile n-am cedat, sincer am fost educata in asa fel incat sa nu consider ca vreun loc de munca pe lumea asta merita sa cedezi, insa a fost o experienta ingrozitoare. Nu vreau sa dezvolt mai mult prin ce stari am trecut si cat m-a afectat emotional. Da, un sef d’asta de scarbeste infinit, PUNCT.
Cu multa diplomatie l-am evitat, l-am refuzat si ca prin minune s-a potolit cand a aflat ca incepusem sa ma intalnesc cu un coleg, baiat de varsta mea, absolut intamplator fiul unui om puternic in bransa in care lucram. Da, multi barbati sunt porci, multi sunt libidinosi si din pacate aproape oricare femeie ii poate intalni in viata.

Urmatorul sef a venit cu schimbarea serviciului. Tot un barbat sarit de 50 de ani, care angajase zeci de tineri printre care si eu si ne-a crescut. Ne-a muncit pe branci dar o faceam cu drag. Stateam seara la el in birou cativa dintre noi dupa cate zece ore de munca si ii ascultam povestile, ne fascina si invatam despre viata in ficare zi. Cand greseam ne facea cu ou si cu otet dar ne si apara, lua totul asupra lui si se lupta pentru noi.

Tot in perioada asta am avut si sefe femei, ce dezamagiri ! Sa va spun pe scurt ce “modele” erau: pai am avut parte de fata batrana, care se chinuia sa tina cu dintii de functie inainte sa iasa la pensie, complet frustrata, se zbatea sa tina pasul cu tehnologia si facea crize de plans cand angajatii tineri din subordinea ei faceau treaba buna si uneori mai erau si laudati. Apoi am avut sefa de tip Bimbo expirata. Femeie de muult trecuta de prima tinerete, amanta unui nene influent de 70 de ani. Proasta de bubuia dar smechera, avea scoala vietii, zgomotoasa, decoltata pana la genunchi, parfumata de ne cadea ficatul pe jos zi de zi, incompetenta crasa.

Dupa ce am scapat de astea doua am dat de cea mai mare calamitate. Tot femeie, foarte tanara, initial parea inteligenta, se credea buricul pamantului, the absolut BITCH, aia careia ii place sa fie linsa la cur de sclavi obedienti si ii calca in picioare si pe sclavi si pe aia care au tupeu sa nu fie de acord cu ea sau pur si simplu nu ii plac ei din diverse motive. Mie mi-a spus intr-un moment de sinceritate ca nu ma place pentru ca sunt prietena cu o alta colega cu care era ea la cutite. Nu o interesau prea mult rezultatele ci doar imaginea ei, scaunul pe care statea fara sa il merite, isi baga angajatii la inaintare fara nici o ezitare. It’s the bullying kind of woman, the worse kind of boss. Cea mai mare placere a ei e sa hartuiasca, sa calce in picioare, intr-un final cred ca e singura senzatie care o misca in vreun fel, singura ei placere. A fost sefa mea 3 ani, m-a facut sa urasc ceea ce faceam desi era un domeniu excelent, m-a amenintat de nenumarate ori, mi-a dat evaluari proaste, nu sunt genul de victima dar m-a ingenunchiat complet. Am facut depresie si intr-un final am plecat, am renuntat de scarba.

Ultimii 3 sefi au fost barbati. Straini, aici un Suedia. Un neamt, un filipinez si un suedez. Sefi buni, competenti, toti au cariere impresionante, recunoscuti in toata lumea. Caractere diferite, fiecare in parte, profesionisti desavarsiti, oameni siguri pe ei si relaxati, foarte corecti. Nu te discrimineaza in nici un fel. Iti apreciaza efortul si nu iau nimic for granted. Nici unul dintre ei nu concepe sa isi streseze angajatii. Vor rezultate si te sprijina sa le produci. Nu e totul numai lapte si miere nici in Suedia dar diferentele sunt imense. Se rade mult, se iese la after work si ne ducem cu placere la birou.

Nu vreau sa fiu sefa nici acum, in mod sigur n-am sa vreau vreodata, nu vreau prea multa bataie de cap. Daca lucrez intr-un mediu bun muncesc excelent. Imi place sa plec la program, sa inchid usa biroului si sa imi traiesc viata. Sunt atatea de facut si atat de putin timp.

Sunt curioasa cum va vedeti voi sefii ? Cum iesiti din situatiile tampite de la birou ?

 

40

Tocmai am implinit 40 de ani. I hate this!

Asta cu varsta e doar un numar e bullshit ! E ceva in care pare ca reusesc sa creada cei care isi fura caciula singuri.

Desigur varsta vine si cu ceva avantaje. Experienta, siguranta de sine, d’astea.

Dimineata vorbeam cu prietena mea Oana care imi spunea ca stiintific e demonstrat ca devenim mai fericiti pe masura ce inaintam in varsta. Nu prea ne mai pasa de partea negativa din viata atat de mult. Asa e, am constatat ca nu prea ma mai sinchisesc de toate rahaturile care altadata imi dadeau batai de cap.

Oricum o dai insa, la 40 nu te mai simti nici ca la 35 macar. Eu am incetinit ritmul mult de tot. Cine ma cunoaste de mult stie ca eram ca o sageata. Nu mai sunt. Ard si acum, dar la foc mocnit.

La 20 sau 30 nici nu aveam atatea in carca iar toti cei dragi mie erau in viata si asta conta enorm. Poate pentru altii e diferit, daca da, Bravo lor!

Lara la cei 3 ani si 11 luni ai ei a scris ieri prima data MAMA pe o foaie pe care mi-a facut-o cadou de ziua mea, sotu’ mama si prietenii mei atat de dragi m-au coplesit cu iubirea lor.

Tot ieri, pe seara, am avut o surpriza extraordinara. Am vorbit cu o prietena veche, ne stim de cand aveam 4 ani. In timp ce depanam amintiri am simtit cum un curent puternic m-a scuturat ! I-am spus si ei, sa se bucure: dupa 36 de ani de prietenie din care vreo 20 la distanta mi-a tresaltat sufletul de fericire cand i-am auzit VOCEA. VOCEA  a ramas aceeasi. Poate ne schimbam, trecem prin drame, facem riduri, incepem sa avem par alb etc., dar ne bucuram unii de atii tot ca niste copii. Asta e fericire in stare pura, indiferent cati ani implinesti!

Deci, FUCK YOU 40’s. Am sa alerg in continuare dupa soare!

 

8

THE BOLD ONE

Din sotu’ introvertit veritabil si o extrovertita ca mine ce credeti ca putea sa iasa ?!? O bomba de copil ! Lara are 3 ani si 11 luni si e cel mai indraznet copil pe care l-am vazut pana acum.

La gradinita e sefa la traznai, isi cunoaste toti cei 60 de colegi pe nume , le stie parintii si masinile pe care acestia le conduc. Ii plac bebelusii si se joaca mult cu toti colegii ei mai mici, ii ajuta si ii strange in brate daca plang.

La coada la supermarket intra in vorba cu toate babele si discuta cu vanzatorii vrute si nevrute..

Pe strada sau in parc daca vede catei care sunt la plimbare se duce la ei glont sa ii mangaie, intra imediat in vorba cu stapanii patrupedelor si le povesteste despre cainele nostru si cam tot ce ii mai vine in minte pe moment.

In fiecare zi vrea sa mergem in cate o vizita. Are o adevarata lista de posibile familii unde am putea sa mergem si nu se lasa pana nu o lamuresc de ce nu putem sa mergem la cutare sau cutare.
Am mai scris eu acum ceva vreme ca job-ul ideal pentru mine ar fi cel de Musafir, ei bine, ce naste din pisica…..

In fata blocului la locul de joaca are o prietena tare frumusica, care are vreo 8-9 ani si careia ii duce mereu ciocolata sau bomboane cand se intalnesc afara.

Lara e nerabdatoare sa implineasca 4 ani, abia atunci considera ca o sa fie mare 🙂 , s-a saturat sa tot aiba 3 ani si ceva 😉

Acum vreo 2 luni mi-a spus ca vrea si ea sa invete engleza (se supara pe ta-su si pe mine cand ne aude ca vorbim intre noi ca sa nu ne inteleaga) 😀 Am inceput sa o invat si e foarte mandra, se lauda la alti copii si le si demonstreaza ce stie. De obicei ne jucam amandoua, spunem cate un cuvant in romana, suedeza si engleza si functioneaza de minune.

Lara are o vointa de fier si mult curaj. Face aproape numai ce vrea si nu cedeaza decat foarte rar si numai daca ii aduc argumente solide.

Daca o sa isi pastreze dozele astea de curiozitate si curaj toata viata cred ca o sa aiba o viata frumoasa.

 

img_5871

Tata

Ochi caprui, brunet, cu ochelari si un inceput de chelie, 1,65 m si plinut.
Intelectual rafinat, vorbitor a 8 limbi straine, pasionat de istorie si politica, colectionar de carti si timbre.
Mester al ironiei fine insa incapabil sa jigneasca vreodata pe cineva.

Ii placeau femeile frumoase si era un adevarat gentleman. Iubea muzica si animalele.

O voce grava dar in acelasi timp blanda.
Sclipiri de geniu.
Un familist convins, cel mai intelept si intelegator tata.
Conversatii spumoase, glume bune, un instinct de invidiat. Citea oamenii ca nimeni altul.
A trait frumos, prea cinstit pentru ca nu stia altfel.

Nici o fiica nu si-ar putea dori ceva mai mult de la tatal ei. Mandria de a te avea imi umple inima de cate ori ma gadesc la tine.

Mi-e dor de tine si iti multumesc pentru ca ai fost tatal meu.
Te pretuiesc nespus Tata, pentru tot esti pentru mine !

cu-tata

 

 

 

Cea mai frumoasa iubire !

Dorul de cei pe care i-ai iubit cu tot sufletul si i-ai pierdut nu trece niciodata.
Anul asta in luna august se implinesc 7 ani de cand mi-am pierdut sufletul pereche, Bunica mea.

Nu, nu m-am obisnuit inca cu ideea ca nu o mai am, aproape in fiecare zi imi vine sa o sun si realizez ca n-am cum.
O visez mereu si discut cu ea, uneori ma critica alteori ma invata ce sa fac, mereu ma ia in brate. In somn nimic nu s-a schimbat, prezenta ei e atat de puternica, o am langa mine si totul e ca inainte. Uneori daca ma trezesc brusc si mi se intrerupe visul, ma supar pentru ca imi doresc sa vad finalul de fiecare data.

Inca o simt langa mine si cand nu dorm, am mirosul ei minunat inca in nari.
Cand mi-e rau imi aduc aminte cum ma facea sa fiu mai bine, cu o mangaiere sau un ceai de sunatoare. Cand sunt fericita ma gandesc cat s-ar fi bucurat daca era langa mine.

Socul cel mai mare din viata mea de pana acum a fost plecarea ei de langa noi. O vreme nu am stiut cum ma voi descurca fara ea. Treptat am invatat sa merg inainte, sa traiesc fara prezenta ei fizica langa mine.

Cand am pierdut-o pe ea am primit totusi ceva in schimb. O alta iubire, un alt sprijin. De multe ori ma gandesc ca poate asa trebuie sa fie in viata, abia dupa ce pierzi ce ai mai pretios mai ai dreptul din nou la o alta doza de magie, o noua minune care te ajuta sa traiesti in continuare.

Din iubirea pe care am primit-o in schimbul pierderii ei s-a nascut un pui de om alb ca laptele, cu ochi albastri (ca ea), o fetita blonda, vesela si desteapta care nu inceteaza sa ma faca fericita in fiecare zi.

Imi pare rau ca nu a vazut-o. Poate chiar ea mi-a trimis-o ca sa imi aline cumva dorul.

Bunica mea buna, traiesc cu dorul de tine zi de zi. Refuz sa cred ca nu ma veghezi de acolo, de undeva. Esti parte din sufletul meu si n-am incetat nici o secunda sa TE IUBESC !

 

FullSizeRender

FullSizeRender1

FullSizeRender3

 

I’m a Beliver

Cred ca intalnirile cu oamenii importanti din viata noastra nu sunt deloc intamplatoare. Si pe cei buni dar mai ales pe cei rai ii primim ca pe niste lectii de viata fara de care n-am progresa in nici un fel.
Cred ca tot ce ni se intampla rau in viata ne face mai apoi sa apreciem ce avem bun.

Cred ca putem sa iubim o secunda, o luna sau o viata pe cineva.
Cred ca viata e prea scurta ca sa o traim plictisitor.

Cred ca oamenii vanitosi, autosuficienti si snobi sunt de fapt oameni foarte nefericiti.
Cred ca fericirea vine din lucruri marunte nu din numarul de zerouri pe care le avem in cont. Fericirea poate sa fie o seara linistita, o baie in mare, o carte buna, un weekend in familie, o sarutare, o amintire frumoasa care iti incalzeste sufletul si dupa 20 de ani.
Cred ca daca nu iti doresti lucruri imposibile in viata reusesti sa traiesti frumos.
Cred ca fiecare varsta aduce cate o revelatie sau cate o mica minune in viata noastra.

Cred ca fiecare are dreptul sa traiasca asa cum isi doreste daca asta nu ii raneste pe altii.
Cred ca invatam pana in ziua in care murim si cea mai frumoasa lectie de viata ne-o dau copiii nostri.

Cred ca cei mai oribili oameni sunt cei prefacuti.
Cred ca instinctul e cel mai bun aliat pe care il ai toata viata.
Cred in a doua sansa. Niciodata in a 3 a.
Cred in liberul arbitru in viata.
Cred ca razbunarile sunt armele oamenilor prosti.

Nu cred ca dupa ce iti iei “o palma” nu trebuie sa intorci si celalat obraz. Mai bine intorci spatele si pleci. Definitiv !

Nu cred intr-o societate in care toata lumea trebuie sa fie egala. Suntem unici si fiecare isi joaca sansa cum poate mai bine. Nu cred ca femeile au nevoie sa fie egale cu barbatii. Si feminismul vine tot dintr-o frustrare (sau mai multe).
Cred ca nu avem dreptul sa ii judecam pe altii desi toti facem asta mult prea des.
Cred ca nu trebuie sa ne pese de gura lumii.

Cred ca daca macar o data in viata ai fi vrut sa opresti timpul in loc inseamna ca ai gustat fericirea pura.
Cred ca in viata iubirile neconditionate sunt cele mai rare si mai pretioase.
Cred ca e bine sa ierti dar e si mai bine sa nu uiti.

Cred ca sinceritatea e un act de curaj de foarte multe ori.
Oamenii lasi vin pe locul 2 dupa cei falsi in clasamentul meu negativ.

Mai cred multe dar nu vreau sa le impartasesc cu nimeni.

Randurile de mai sus nu sunt pilde si nu se cer a fi exemplu de viata pentru nimeni.
Pana la momentul prezent asta m-a invatat viata si cu nerabdare astept toate provocarile ei 😉

IMG_1235

 

6976611-beach-sunset-girl-silhouette

Cafea, muzica si ceva alcool

E foarte interesant sa te stabilesti intr-o tara straina. Suedia, tara nordica e cu mult diferita de Romania, evident.
De doi ani si jumatate de cand am ajuns aici tot aflu lucruri despre ei.
Suedezii sunt printre primii in lume la consumul de cafea si inghetata. Treaba cu cafeaua pot sa o inteleg, mai ales iarna cand e foarte intuneric. Cu inghetata insa sunt maniaci, se cumpara in cantitati industriale indiferent de anotimp. Oricum suedezii nu au treaba prea mare cu frigul, e ceva normal.
Aici la Malmö, in sud, nu e foarte frig insa bate vantul non stop si ploua foarte mult. Cum iese soarele si sunt 15 grade C ii vezi cum se imbraca in haine de vara iar in pauza de pranz isi iau masa pe iarba si fac un pic de plaja pe unde apuca prin oras.

Dupa USA si UK, Suedia este a 3 a tara producatoare de muzica din lume. Sunt super talentati si de aici din tara lor produc si vand muzica buna in toata lumea.

Dupa cafea, inghetata si muzica se mai ocupa si cu “treburi serioase”, beau de sting ! 😀
Si ei si ele, mai ales in weekend-uri se pun in cap !!! Alcoolul in Suedia este monopol de stat si se vinde numai intr-un singur magazin care arata asa cum erau alimentarile la noi pe vremea comunistilor. Bautura cu mai mult de 3 grade e foarte scumpa si ca orice lucru oarecum prohibit este foarte cautat si dorit.
Pentru ca e nebunia asta cu bautura politia vaneaza in draci soferii bauti. Daca te gasesc beat la volan iti pierzi carnetul 1 an si iei si o amenda de te doare ficatul !

Suedezii sunt oameni foarte relaxati, nu ii preocupa masinile scumpe, hainele de firma si nu isi doresc sa impresioneze pe nimeni.
Sunt foarte nationalisti, ce e suedez E CEL MAI BUN !!! Prefera sa dea sute de euro pe haine no name suedeze, facute insa din nush ce materiale ecologice care sunt in general foarte simple si comode. Isi cumpara cate o masina absolut banala si principalele lor preocupari sunt: sa faca sport, sa se relaxeze cat mai mult si sa plece in vacante exotice, undeva la soare, de cateva ori pe an.

“Nepasarea” asta a lor le aduce mult confort psihic si le confera un sentiment de libertate extraordinar la care alte nationalitati nici nu viseaza 😉

2 B continued ….

 

People+8[1]

The hungry heart

Daca m-ar pune cineva sa ma descriu rapid as putea spune ca sunt un om care cauta iubire. Nu pot sa traiesc fara. De cand pot sa imi aduc aminte am iubit. Nu fac prea multe lucruri fara pasiune sau cu jumatati de masura. Sunt atat de incapatanata incat daca nu imi place ceva, cu orice risc, nu pot sa merg mai departe.
Cu toate greutatile si esecurile prin care am trecut, n-am renuntat, cum sa existi fara iubire ? De cate feluri e iubirea ? N-am gasit inca un raspuns, mereu gasesc alte valente, parcurg etape noi. Cu cat trec anii cu atat e mai mare foamea asta in inima mea.

Niciodata nu mi-a fost frica sa arat ca iubesc. Nu pot sa traiesc pe principiul ala stupid ca daca imi arat sentimentele am sa pierd sau nu voi putea sa primesc inapoi aceleasi sentimente.
Dragostea nu se supune legilor sau conventiilor sociale. Cateodata doare si de multe ori te face sa plutesti.
Conditionarile omoara sentimentele si respingerea la fel.

Poti sa iubesti o secunda, o zi sau o viata. Persoane, senzatii, gesturi, soarele, muzica, intamplari banale, etc. toate participa la minunea asta.
Cu cat trece timpul si acumulezi amintiri cu atat te bucuri mai mult de iubirea din fiinta ta.
Cand eram mai tanara devoram iubirile fara pic de rabdare, intre timp am devenit mai cumpatata si mai constienta, savurez orice clipa.

Am sa incerc sa o fac sa inteleaga si pe Lara cat e de importanta iubirea, sa o cultive si sa o pretuiasca. Daca va putea o sa fie fericita.
Primeste multa iubire de la noi si deja stie sa dea inapoi. E uimitor cum un copil atat de mic isi manifesta sentimentele cu atata intensitate. E amuzat sa vezi cat de diferit ne arata dragostea, de la caz la caz. Pe sotu’ il iubeste cumva, pe mine altfel iar bunica-sa e situata in centrul existentei ei. Nu mai zic de iubirea dintre ea si Minnie, blanoasa familiei.

Inceputul e bun, iubirea e aici si creste zi de zi intre noi toti 🙂